Grădini interioare

Cei care au avut şansa de a locui la ţară , la parinţi sau la bunici au avut ocazia de a se bucura de culorile câmpiei, o câmpie a copilăriei.

Dacă lumea din jur este colorată ai senzatia unei vieţi în devenire. Florile şi plantele proliferează, deci viaţa este posibilă. O gradină înflorită, este preferabilă deşertului torid sau înghetat şi lipsit de culori. Grădina înflorită, plină de culoare simbolizează bogăţia naturii. Reprezentate in pictură, culorile abstracte ale naturii sunt bineînţeles făcute pentru a fi contemplate. Culoarea poate deveni o scară pentru a ieşi din groapa tristeţii.

Nu încerc să pictez forme concrete, picturile mele sunt un concept abstract al grădinii, câmpiei sau naturii, semnele picturale se individualizează plecând de la semnele populare, considerate semne ale cerului sau ale pământului. Nu incerc să pictez mandale ale grădinii sau grădini ale edenului ci pur şi simplu idei abstracte care pot sugera grădini, flori, frumeseţea pădurii sau peisajuluii, a naturii în general.

Aş dori ca pictura, aidoma grădinii, să fie un loc în care să pulseze o energie nouă, un refugiu spiritual în care conflictele vieţii se liniştesc. Psihanalitic într-o grădină minunată ne întâlnim călăuza sufletească şi tot aici creşte pomul vieţii.

O istorie a influienţelor ar fi greu de făcut dar le-aş putea considera ca pe o pendulare începând de la peisajele expresioniste a lui Mattis Teutsch sau Emil Nolde şi apoi trecând prin grădinile lui Ion Gheorghiu prin abstracţionismul liric european până la pictura unor mari maeştri abstract expresionişti  americani cum ar fi Willem de Kooning.

 

Liana Dragomir